marți, 7 decembrie 2010

Subcultura


Un impact puternic asupra populatiei l-a avut internetul astfel maneaua a luat o amploare pe care un fenomen subcultural nu o putea inregistra fara absenta lui. Succesul acestui tip de muzica si-a gasit diverse justificari, multi atribuindu-l singelui nostru latin ratacit prin Balcani.
O influenta negativa a manelei este faptul ca incita la bautura si violenta, au ca teme predilecte sexualitatea si “dusmanii” ,, etc.
Maneaua, pe de alta parte, nu are nevoie de argou. Observam aici prezenta jargonului, ca mod de transmitere a specificitatilor comunitatii.
Trebuie sa incercam sa combatem vulgaritatea, agramatismul, incultura,manierele ascultatorilor de manele,invadarea spatiului public prin nerespectarea drepturilor celor din jur fiind blamata si respinsa cu violenta.“…societatea ar putea fi cuprinsa in viitorul apropiat, in cazul in care continua sa se adanceasca in sanul cald si ademenitor al manelelor, de nihilism, apatie, mitocanie, lipsa de maniere, puturosenie, etc. Trasaturile respective ar putea trada o criza de identitate profunda si ar putea crea imaginea unui popor flecar, lipsit de Dumnezeu”.
Pana si Presedintele Romaniei a apelat la aceasta subcultura doar cu scopul de a castiga alegerile.A fost intr-adevar o strategie inteligenta, observand faptul ca manele sunt in top,astfel apeland la unul dintre ''cantareti'' manelelor sa-i compuna o melodie care sa contina numele lui dar si indeamnarea romanilor la vot. Ce sa mai, intr-o tara in care si campania electorala se face cu manele, nivelul de cultura o sa ajunga in curand zero.
Promovarea manelelor la televizor s-a dovedit a fi ceva de prost gust nelipsind nici la trecerea dintre ani aratand mai mult subcultura acestui tip de muzica prin lalaiala fara sens si atentarea la limba romana.
Ca o concluzie,traim in Romania,tara unde maneaua domina, valorile promovate de acest tip de muzica se traduc in numarul de telefoane mobile,masini,femei, grosimea portofelului...

duminică, 11 ianuarie 2009

Ne cunoastem numai cand ne gasim in fata propriilor noastre limite.


Fiecare lucru are urmarile lui : de la gand la cuvant si fapta. Asumarea riscului e prima conditie pentru cunoastere, simtire, traire intensa a clipei. Desi evolutia noastra intampina obstacole, acestea pot fi intrecute de catre noi daca ne asumam responsabilitati. Sa fim noi insine in pielea noastra, sa acceptam adevarul oricare ar fi el, acestea sunt atuurile noastre impotriva problemelor pe care le intampinam. In fine, gustul dulce al victoriei il simt doar cei care au trecut prin sita riscului si apreciat numai atunci numai de cei ce au gustat si amaraciunea loviturii, necazului, intretinandu-si vie speranta. ,, De ce sa eziti? Risca! Risca totul! Nu te mai lua dupa altii, dupa vorbele lor! Fa lucrul cel mai greu de pe acest pamant.

Indrazneste sa fii tu insuti! Infrunta adevarul!

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

not me :|


nu spun ca nu mie greu[sau poate nu vreau sa recunosc].. nu spun ca sunt bine...dar merg mai departe...
exista mereu un inceput..dar mai ales un sfarsit.. si asta e sfarsitul meu...[wow!?] pierd -castig .. asta e viata ,trebuie sa ma resemnez ca alta optiune nu am:)

si totusi ma consider o persoana fericita..am simtit ..am vibrat...si mi te-ai impregnat aici... aproape de sufletul meu


dar continui cu princiipile mele...sunt puternica... tuh ai plecat eu merg inainte...
nu trebuie demoralizare ...
nu trebuie tristete...
doar un zambet si o fericire sublima atunci cand ma gandesc la clipele care au trecut:)

sâmbătă, 27 decembrie 2008

O simpla propozitie!


Sunt o adolescenta!o propozitie simpla care dezvaluie atat de multe...in primul rand frustrarea,apoi nesiguranta!Dar viata e frumoasa...a atat de frumoasa,incat ma bucur cand ma trezesc k deschid ochii dimineata!K deobicei school sucks si colegii cu fitze si ifose sunt din ce in ce mai greu de suportat!But life still worth living...
Dar ce este de fapt adolescenta?
Probabil ca fiecare dintre noi se intreaba asta atunci cand ajunge in acea perioada interesanta a vietii.Spun interesanta pentru ca in acea perioada traim o experienta a cunoasterii unei noi lumi , unor altor persoane , foarte diferite de cele cu care eram obisnuiti in copilarie. De ce ne confruntam cu atatea probleme odata ajunsi la aceasta perioada a vietii? De ce e atat de greu sa le depasim ? Intrebarile astea mi le pun aproape in fiecare zi...si multe altele...dar...vreau sa accentuez faptul ca pana mai acum 3 luni de zile eram o persoana pesimista , schimbarea radicala de la starea de visare permanent la lumea realista m-a speriat foarte tare incat am inceput sa-mi pierd speranta ca intr-o zi totul va fi bine!...Things will never be the same again!And...I know it!Dar putem sa facem in asa fel incat sa ne fie mult mai bine decat ne-a fost pana acum...sau ma rog in acea perioada "frumoasa" din viatza noastra!M-am schimbat...am devenit mult mai responsabila , pot spune ca sunt mult mai optimista!Sfat pe care vreau sa-l dau tuturor! Nu va lasati infranti de problemele pe care le aveti ! trebuie sa incercati sa depasiti situatia ! viatza nu e roz ! cu totii stim asta ! de ce sa lasam ca toate problemele sa ne puna la pamant ? viatza e nedreapta si dificila dar trebuie sa mergem mai departe doar asa putem devenii mai puternici si vom stii cum sa ne comportam intr-o chestiune mai delicata...Dadada! Asta trebuie sa facem ! Sa fim puternici ! Lucrul acesta mi-l spun aproape in fiecare zi si sa stiti ca functioneaza ! Daca noi suntem siguri ca putem sa trecem peste orice , o putem face ... daca nu , o sa stam sa ne plangem de mila si sa fim intr-o stare depresiva o perioada indelungata de timp...dar la ce bun??!?Pt.ce?!!?si...De Ce??!? [Everything`s not lost]

Un simplu gand


Ce-ai fi dispus sa faci pentru o persoana cu care sa-ti petreci o mare parte din timp?Hm, nu prea multe. Da, incredibil, dar nu prea multe. Eu cred ca asta se intampla cu toti. Nu facem prea multe, uneori nu facem nimic, ci doar asteptam sa se intampla ceva. Asteptam ca de undeva de sus o mana invizibila sa ne aseze alaturi un om potrivit si sa nu facem nimic pentru asta, ci doar sa ne bucuram de asta. Cred ca exista situatii de genul acesta cand te vezi pur si simplu pus in fata unei situatii de-ti vine sa sari in sus de bucurie si sa te consideri foate norocos. Dar astea nu tin mult. De altfel iubirile perfecte nici nu exista. Exista ceva ca un aer cald sau racoros care ne trece peste ganduri, ca o ploaie calda de vara, care tine putin. Necunoscutul vietii de zi cu zi este singurul lucru care permanentizeaza emotia noastra....